Semințele hibrid F1
Cine doreste sa-si recolteze singur semintele trebuie sa respecte cateva reguli, pentru a obtine o samanta de calitate, astfel incat anul viitor sa culeaga legume gustoase si sanatoase si sa pastreze linia genetica a soiului.
Cea mai mare problema pentru obtinerea semintelor de calitate este polenizarea, care conduce la incrucisari ale plantelor, polenul fiind usor transportat de albine, vant, animale, chiar si de om, pe haine.
In agricultura ecologica sunt reguli foarte stricte pentru distantele de plantare ale soiurilor de plante, evitandu-se astfel hibridizarea. Unele trebuie sa se planteze la distante si de 1-2 km unele de altele pentru a se evita polenizarea si incrucisarea intre ele.
Mai nou, la unele specii de castraveti si pepeni se obtin fructe fara seminte, fara polenizare sau prin sterilitate, pe baza fenomenului de partenocarpie. S-au creat astfel soiuri hibride cu flori exclusiv femele (ginoici) sau hibrizi sterili (triploizi).
Exista producatori de seminte care recurg la incrucisari controlate intre doua sau mai multe specii de plante, obtinand o planta hibrid cu calitati deosebite (culoare, forma, gust, rezistenta la boli, la temperaturi ridicate sau scazute etc).
Semintele hibrid F1, adica prima generatie, s-au obtinut prin incrucisarea controlata intre doua sau mai multe linii de plante cu calitati superioare, selectionate special pentru obtinerea unui hibrid de cea mai buna calitate si cu rezistenta la boli.
Producerea semințelor hibride F1 este o munca dificila, din acest motiv semintele sunt mult mai scumpe. Incrucisarile intre plante pot fi stabilizate dupa mai multi ani de selectii continue, chiar si dupa 6-12 generatii.
Semintele rezultate de la planta hibrid F1, mostenesc de regula calitatile cele mai slabe ale parintilor, semintele sunt fara putere de germinatie, astfel colectarea semintelor F2 de la F1 nu are sens.
Cand cumparati seminte din comert, producatorul trebuie sa mentioneze pe ambalaj daca semintele sunt F1.
