Physalis peruviana – fructe delicioase si sanatoase
Dupa ce anul trecut am cultivat in gradina primele tomatillo (Physalis philadelphica), anul acesta am testat o noua planta din aceelasi gen Physalis, specia peruviana. Aceste plante fac parte din familia Solanaceae, alaturi de rosii, vinete, ardei si cartofi si au fructe delicioase si sanatoase. La fel ca si tomatillo, fructul este invelit intr-o pelicula subtire ca de matase, asemanatoare lampioanelor chinezesti. Este o planta care se cultiva din vremea incasilor in America de Sud, regasindu-se in gradinile regale din cetatea Machu Picchu.
Pot spun ca se poate cultiva cu succes si in tara noastra, nu este o planta pretentioasa, iar conditiile de dezvoltare ale plantei sunt asemanatoare cu cele ale rosiilor. Physalis peruviana este o planta perena, dar se cultiva anual.
Este cunoscuta sub diferite denumiri, uchuva in Columbia, Inca berry, Aztec berry, golden berry, Peruvian groundcherry, Peruvian cherry (SUA, Africa de Sud, UK, Noua Zeelanda), in Franta amour en cage, dar denumirea cea mai raspandita in engleza este Cape gooseberry, provenind din secolul 19, cand s-a cultivat prima data in Africa de Sud, in zona Capului Bunei Sperante (punctul de intalnire al Oceanului Indian cu Oceanul Atlantic).
Se seamana in sera sau intr-un spatiu protejat cu 4-6 saptamani inainte de ultimul inghet. Se planteaza afara primavara, dupa inghet (eu le-am plantat la inceputul lunii mai) si au nevoie de caldura, soare, umezeala si de un sol bogat in substante nutritive, cu pH 6,5-7. Deoarece planta atinge o inaltime de 1,5-2 m si are tendinta de a se dezvolta lateral se recomanda sprijinirea ei si plantarea la o distanta de minim 100×100 cm. Se recolteaza din august pana toamna tarziu, o singura planta poate rodi pana la 300 de fructe. Este autopolenizatoare, dar pentru o buna fructificare se recomanda scuturarea usoara a ramurilor cu flori.
Fructele ajung la maturitate dupa aproximativ 80 de zile, cele coapte se desprind si vor cadea pe sol. Dupa recoltare, daca se pastreaza in lampioanele lor, intr-un loc racoros, va puteti bucura de ele pana in primavara. Sunt de culoarea galbena, cu dimensiuni de 1-2 cm, asemanatoare cireselor si sunt bogate in vitaminele C (in cantitate mare), B (B1, B2 , B3), si A, contin zaharuri, fisolina, solanina, alcaloizi, polifenoli, melatonina, carotenoide.
Pot fi consumate crude si se prepara sub forma de compot, dulceata, gem (datorita continutului mare de pectina) dar si in salate, ceaiuri etc. Fructele imbracate in lampioanele lor, datorita aspectului decorativ, se folosesc in restaurante ca ornamente la diferite deserturi.
Physalis peruviana, denumita si cătina incasilor este utilizata in perioadele de convalescenta, avand un puternic efect tonic si revigorant, are proprietati anti-inflamatoare, diuretice, combate febra si contribuie la eliminarea expectoratiilor, iar continutul bogat in vitamina C contribuie la intarirea sistemului imunitar.
Anul viitor voi cultiva varietati noi Physalis, cum sunt Aunt Molly’s Ground Cherry si Physalis pruinosa.
Pe perioada dezvoltarii plantei physalis peruviana,ce lucrari/interventii sunt necesare(copiliri la frunze,stropiri,etc.)
Daunatori ?
Eu nu am avut probleme cu această plantă. Nu am avut dăunători sau vreo boală. Le-am stropit doar cu macerat de urzică. Fiind înrudită cu roșiile, problemele ce pot să apară sunt comune. De asemenea, nu am copilit-o, am lasat-o să se dezvolte după bunul ei plac. Anul acesta voi testa încă 2 soiuri noi de physalis și voi acumula mai multă experiență cu această plantă.
Eu am gasit in gradina si culoare portocalie.
Da, sunt mai multe soiuri, printre care si cele de culoare portocalie.