Fructele gutuiului japonez
Gutuiul japonez (Chaenomeles japonica), alături de Forsythia, sunt primii arbuști decorativi din grădină vestitori ai primăverii. Așa cum îi spune și numele, este originar din Japonia, unde crește spontan, însă se regăsește și în renumitele grădini japoneze, dar și ca plantă de interior, sub formă de bonsai. Acum se plantează pretutindeni, în Europa, America, Asia, pentru farmecul pe care-l aduce în grădină, în special prin florile superbe din luna martie, de culoare roşu-portocaliu, în contrast puternic cu frunzele verzi lucioase. În ţările baltice, mai ales în Letonia, unde este denumit lămâia nordului, se cultivă pe suprafețe mari și pentru fructele sale comestibile.
Deși tolerează bine locurile umbrite, expunerea la soare îi stimulează o înflorire mai abundentă primăvara, este foarte rezistent la secetă, la temperaturi scăzute, precum și la poluare. Gutuiul japonez nu este pretențios față de sol, dar un pH neutru, o mulcire pe timpul verii și compostul îl va ajuta să fie mai sănătos și ne va încânta prin culori mai intense.
Înmulțirea se realizează ușor prin butăşire primăvara, după înflorire sau prin despărţirea tufelor, din rădăcinile superficiale apar anual lăstari noi ce pot fi separați de lângă tufa mamă. O altă variantă de înmulțire este prin semințe, dar în acest caz fructificarea poate dura 2 ani.
Crește până la o înălțime de 1-2 m, diametrul de 2 m, se plantează pentru garduri vii, solitar sau în diferite combinații cu alte plante (viburnum, spiraea) sau flori de primăvară (narcise, lalele, zambile), iar datorită rezistenței la fum și gaze de eşapament este foarte recomandat pentru bordurile stradale. Forsythia și gutuiul japonez plantați împreună vă vor bucura primăvara de o combinație deosebită de galben, roșu și verde intens.
Fructele gutuiului japonez se maturizează din luna octombrie, au dimensiunea de 3–4 cm, sunt mici, galbene, acrișoare, aromate, se păstrează mult și nu pot fi consumate în stare proaspătă, dar sunt un deliciu preparate sub formă de gem, dulceață, sucuri sau lichioruri. Au un conținut ridicat de pectină, iar cel de vitamina C este mai mare decât al lămâilor.
Fructele gutuiului japonez se recoltează la sfârșitul toamnei, după 2-3 brume.
Gutuiul japonez este foarte rezistent la boli și dăunători, ba mai mult acest arbust conține o substanță ce are proprietatea de a îndepărta multe insecte nedorite, cum ar fi muștele și țânțarii.
Multumesc pentru informațiile obținute, nu am știut ca fructele gutuiului japonez sunt comestibile. In acest an a fost prima data când am găsit la rădăcina tufei, frumoasele fructe galbene. Le-am cules și le-am pus pe raft lângă celelalte gutui.
Multumesc pt informatii. Nici nu m-am gandit să caut detalii despre fructul gutuiului japonez. Tufa mea are vreo 10 ani, face fructe destul de mari, le-am gustat, dar nu știam că se pot consuma.
Subscriu, gutuile japoneze sunt comestibile si din ele se poate prepara un suc exceptional de concentrat in vitamina C si deopotriva foarte aromat si gustos, e-adevarat ca trebuie adaugat mult zahar, dar merita tot efortul (fructul fiind foarte ferm ca si consistenta, trebuie dat prin masina de tocat sau prin blender). Iar ca arbust este a-do-ra-bil, primavara acea combinatie de rosu sau roz intens si verde crud, dandu-ti o senzatie de explozie de viata si frumos!
Deci gutuiul japonez are fructe comestibile .Anul trecut a avut cateva si miroseau fr frumos .
Stiti cumva cum poate fi pregatita anghinarea pentru iernat, ca sa intre cu forte puternice in anul doi ?
Inca nu am cultivat anghinare, dar am in plan. Pe masura ce voi dobandi cunostinte despre aceasta planta le voi impartasi cu siguranta pe acest blog.