Uliul păsărar
Hrănirea speciilor de păsări, precum vrăbiile și pițigoii, este o activitate benefică, mai ales în timpul iernii, dar ea poate atrage și prădătorii naturali, cum este uliul păsărar (Accipiter nisus), așa cum s-a întâmplat zilele acestea și la Gardenbio, unde am avut ocazia să admirăm acest vânător redutabil, ce poate atinge viteze de peste 50 km/h în timpul zborului, mai ales când urmărește prada.
Fiind un prădător specializat în vânarea păsărilor mici, uliul păsărar este atras de aceste zone, unde găsește ușor hrană. Prezența unui număr mare de păsări într-un spațiu limitat face ca locația să devină o vânătoare sigură pentru el.
Păsările mici sunt extrem de vigilente și pot detecta rapid prezența unui uliu. Ele emit sunete de alarmă pentru a avertiza grupul. Adesea, ele se ascund în tufișuri dense sau în crengile arborilor, imediat ce detectează mișcări suspecte.
Deși poate părea crud, așa cum a fost și pentru noi, asistând la prădarea unei vrăbii de către uliul păsărar, acest aspect face parte din ciclul natural, se mențin astfel populațiile de păsări mici în echilibru și se realizează o selecție a indivizilor mai sănătoși și vigilenți.
Dacă dorești să reduci riscul ca uliul să prindă păsările hrănite, iată câteva măsuri simple: montează hrănitorile aproape de tufișuri dense, copaci sau arbuști, care oferă adăpost rapid păsărilor, evită amplasarea hrănitorilor în spații deschise sau expuse, crengile dense, arbuștii sau gardurile vii pot oferi păsărilor un loc unde să se ascundă, oferă hrană în mai multe locuri diferite, pentru a dispersa păsările mici și a evita concentrarea lor într-un singur punct.
