Semințele de ridichi

Inca sunt la inceput de drum in acest domeniu, gradinaritul bio, am inceput acest hobby doar anul acesta din luna februarie, dar asa cum spune si Sepp Holzer in cartea „Permacultura – Ghid practic pentru agricultura la scara mica” cea mai buna cale de a cunoaste este experimentarea. Astfel, am inceput sa fac primii pasi in acest sens, prin obtinerea de seminte pentru recoltele viitoare de legume.

Dupa ce am cules ridichiile la inceputul verii, din a 2-a recolta de ridichi (prima am obtinut-o in primavara devreme), am lasat vreo 4-5 bucati pentru samanta.

Desi florile de ridichi se incruciseaza usor cu cruciferele (ridichiile sunt plante alogame, se polenizeaza prin incrucisare), iar pentru puritatea semintei obtinute specialistii recomanda o distanta de 1500 m intre ele,  am incercat acest experiment, iar in final sa trag concluziile dupa prima recolta din samanta proprie.  Nu am putut sa ma incadrez in distanta impusa dintre plante, dar am mizat pe faptul ca cele 2 soiuri de ridichi de la care am obtinut samanta nu au inflorit deodata, iar celelalte plante din familia cruciferelor din straturi infloresc abia in anul al 2-lea.

Ridichiile au inflorit la aproximativ o luna dupa maturizare, le-am mai lasat in strat  inca o luna, apoi am cules „pastaile” in care erau 3-4 seminte. Le-am pus la uscat cateva zile, dupa care am strans semintele si le-am depozitat la o temperatura de aproximativ 10 grade C.

In urma cu o saptamana am testat primele seminte, am semanat cateva in strat, toate au germinat si urmeaza sa vedem rezultatul final cand se vor putea recolta ridichile.

Soiurile de ridichi: French Breakfast, Sparkler si Scarlet Globe.

Semintele de ridichi sunt comestibile, iar unele soiuri sunt cultivate mai mult pentru seminte decat radacini, fiind folosite in salate, pastaile verzi cu seminte sunt murate si servite cu carne,  iar in Germania semintele se servesc impreuna cu bere.