Cum se cultivă guliile

Guliile fac parte din familia cruciferelor, alături de varză, kale, conopidă, broccoli. Un consum regulat de legume din familia cruciferelor contribuie la prevenirea unor tipuri de cancer. Bogate în vitaminele C, A, E, B, K și minerale precum fosforul, fierul, zincul, magneziul, calciul, potasiul și cuprul, acestea activează metabolismul celular, fortifică sistemul imunitar și au un rol important în prevenirea tumorilor.

Gulia este una din legumele preferate din grădinile mele, este o cultură ușoară, puțin pretențioasă, iar eu o cultiv tot timpul anului, din primăvară până toamna în straturile din grădină, iar peste iarnă în seră.

Tulpina, după 30-40 de zile începe să se îngroașe, iar la de la 60 până la 90 de zile se poate recolta, aceasta se tuberizează, este fragedă și bună pentru consum. După aproximativ 3-4 luni, în funcție de soi, țesuturile guliei se lemnifică și devine improprie pentru consum. Lemnificarea se produce și în lipsa apei, în perioadele de vară cu secetă prelungită. Se recomandă udarea moderată, deoarece excesul de apă produce crăparea acestora. Preferă soluri fertile, pH 6,5-7,5, eu folosesc compostul în amestec cu pământ ușor, nisipos. Anul acesta am obținut rezultate foarte bune pe stratul în care cultura premergătoare din primăvară a fost fasolea fava.

Față de lumină are cerințe mai moderate, am recoltat în seră gulii în februarie, semănate în octombrie. Iarna perioada de vegetație este mai lungă,  iar tuberizarea este mai redusă comparativ cu guliile cultivate vara, dezvoltându-se mai mult aparatul foliar (frunzele).

Se dezvoltă foarte bine la temperaturi de 18-20 ⁰C , rezistă cu bine chiar la temperaturi mai scăzute, însă în faza de răsad la temperaturi sub 5 ⁰C poate determina vernalizarea, dezvoltarea forțată a tulpinilor florifere din primul an.

Este o plantă bianuală, am recoltat  semințele de la soiul Noriko în al 2-lea an, după ce a trecut printr-o perioadă de vernalizare. Pentru obținerea semințelor, în primul an se recoltează, se păstrează peste iarnă într-un loc răcoros, o pivniță bine aerisită, iar din al 2-lea an se plantează primăvară, primele zile însorite cu temperaturi mai ridicate determină dezvoltarea tulpinii florifere. În toamnă se recoltează silicvele cu semințe, când sunt uscate și au o culoare brună.

Toate soiurile de gulii pe care le-am cultivat sunt tradiționale (heirloom), iar cultivarea lor este ecologică începând de la semințe până la recoltare. Înafară de câțiva dăunători, care nu au produs pagube însemnate, cum ar fi larvele de gândac Cetonia, furnici și ploșnița verzei nu am avut probleme cu boli sau dăunători. Consider că în grădinăritul ecologic, astfel de pierderi minore sunt acceptate și normale.

Varietățile de gulii din grădină sunt Noriko, Superschmelz de culoare alb-verzui și Purple Vienna, Red Azur de culoare roșu-violaceu. Noriko se disting prin frăgezimea lor și perioada scurtă de maturizare, iar Superschmelz prin dimensiunile impresionante la care pot ajunge. Recordul de anul acesta este o gulie Superschmelz de 9 kg, soi tradițional elvețian, cultivat într-un strat raised-bed (înălțat), umplut cu compost și sistem de udare prin picurare, care i-a asigurat apa necesară în perioadele secetoase din vară. Acest exemplar, împreună cu încă 2-3, le voi păstra peste iarnă pentru a obține semințe anul viitor.