Crețișoara – o plantă deosebită
Cretisoara (Alchemilla) este o planta deosebita, in primul rand pentru frunzele sale, care in perioadele ploioase sau in diminetile cu roua mentin stropii de apa ca niste margele pe suprafata frunzelor. Forta de contact dintre apa si frunza este atat de fina incat un strat subtire de aer patrunde intre interfata solid-lichid, acest lucru conferindu-i proprietatile remarcabile ale frunzelor de a forma aceste perle de apa pe marginea lor. Acestea au fost considerate de alchimisti ca cea mai pura forma de apa, folosind aceasta apa la transformarea metalelor comune in aur. De aici provine si denumirea plantei de „Alchemilla”.
In engleza i se mai spune Lady’s Mantle (mantia Fecioarei Maria) datorita frunzelor delicate, catifelate si zimtate pe margini.
Face parte din familia Rosaceae, iar la noi in tara o intalnim si in flora spontana (Alchemilla vulgaris, alpina) sub diverse denumiri: brumarie, cretarel, faina de in, palasca, raturjir, umbrarul doamnei, planta doamnei, iarba Maicii Domnului etc.
Alchemilla cuprinde peste 60 de specii, dintre care cateva mai reprezentative sunt:
Alchemilla mollis, se distinge printr-o inaltime mai mare de 50-70 cm, frunzele palmat-lobate, mari, rotunde-reniforme. Florile sunt mici si numeroase, de culoare galben. Este soiul cel mai cultivat in gradini.
Alchemilla erytropoda, are o inaltime de 30 cm, specific pentru acest soi este schimbarea culorii florilor de la orange la rosu in toamna.
Alchemilla alpina, o intalnim in flora spontana, este o planta pitica, dar atrage prin culoarea frunzelor albastru-verzui.
Toate speciile sunt perene si au o rezistenta buna peste iarna. Infloresc la inceputul verii, de la sfarsitul lunii mai pana la inceputul lunii septembrie. Prefera locuri umede si usor umbrite, sol fertil si o buna drenare. Se inmultesc usor prin seminte, dar si pe cale vegetativa prin divizarea tufelor mari de 3-4 ani, in lunile octombrie sau martie.
In gradini poate fi plantata pentru borduri mixte, rocarii, o combinatie reusita este in compania trandafirilor.
Datorita substantelor pe care le contine, cum ar fi saponime, flanovoide, taninuri, substante grase formate din acizii palmitic si stearic, fitosteroli si saruri minerale calciu, potasiu, magneziu, siliciu, fier, este utilizata din cele mai vechi timpuri si in scopuri medicinale. Are proprietati astringente, antihemoragice, antidiareice, antispastice, tonifica musculatura, la femei actioneaza asupra aparatului reproducator regland activitatea hormonala.
Farmecul acestei plante si calitatile sale au fost recompensate cu mai multe distinctii, printre care premiul Garden Merit al Royal Horticultural Society si planta anului in Germania.
