Rubarba

Rubarba este o planta perena, face parte din familia poligonacee, este originara din Asia (China, Tibet, Mongolia) si a fost introdusa prima data in Europa pe Drumul Matasii ,  in secolul al 14-lea, prin porturile din Alep și Smirna , unde a devenit cunoscuta ca „rubarba turceasca”. Soiul cultivat pentru consum este Rheum x hybridum si este considerat o leguma de catre RHS Royal Horticultural Society. In Statele Unite, un tribunal din New York a decis in 1947 sa fie considerata un fruct , pentru taxele de import care se aplicau diferentiat la legume si fructe.

La noi in tara se cultiva in zona Fagarasului si este cunsocuta si sub denumirea de rabarbar sau revent.

Are nevoie de soare, dar apreciaza si umbra, un sol racoros si PH neutru.

Inaltimea ei ajunge la 1,5 m. Soiurile cultivate in gradina sunt Victoria si Chard (Leaf Beet Rhubarb Chard). Inafara de soiul Chard, la care se pot consuma frunzele, la celelalte soiuri se consuma doar petiolurile si rizomii (tulpina, radacina). Frunzele de rubarba contin acid oxalic si sunt toxice. Daca se consuma provoaca spasme musculare, probleme la rinichi si uneori se poate intra chiar in coma. Rizomii se recolteaza toamna tarziu, numai de la plante care au cel putin 8 ani.

Expusă frigului înainte de recoltare, devine improprie consumului uman, temperaturile scazute favorizeaza impingerea acidului oxalic din frunze in codite.

Rubarba se inmulteste prin diviziunea plantei in luna august sau prin seminte in primavara.

Rubarba este bogata in fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc si vitamine (mai ales vitamina C) si are putine calorii, doar 16 Kcal la 100g petiol.

In medicina se recomanda pentru tratarea anemiilor, este digestiva si antiinflamatoare.

Gustul dulce acrisor o recomanda pentru compoturi, dulceata si sucuri dar si in alte retete culinare.