Regina nopții – parfumul serilor de vară

Regina nopții (Nicotiana alata), floarea mea preferată din grădină în serile de vară, ne încântă prin gingășia și parfumul său seducător, de la apusul soarelui până dimineața sau în zilele mai întunecate.

Se spune că își deschide florile doar seara, până la răsăritul soarelui, întrucât este polenizată de un fluture ce zboară numai noaptea, fiind astfel atras de mireasma delicată a acestor flori minunate.

Nicotiana își are originea în America de Sud (Argentina, Chile, Peru) și a fost introdusă prima dată în Europa în sec. al XVI-lea, ca plantă pentru tutun, de francezul Jean Nicot de Viblemain.

Există peste 60 de specii ce provin din țările de origine, dar s-au realizat în ultima vreme și foarte mulți hibrizi, cu parfum mai puțin intens, dar cu nuanțe superbe de culori – roșu, roz, mov, verde etc. Majoritatea dintre ele nu suportă gerul, de aceea se cultivă ca plante anuale.

Un lucru interesant este că Nicotiana este o plantă ce face parte din familia Solanaceae, de care aparțin și tomatele, vinetele, ardeiul, cartoful etc. Nicotiana tabacum este planta care se cultivă pentru frunzele de tutun, obținându-se produsele de tutungerie.

În grădină plantez mai multe soiuri, printre care Nicotiana alata – grandiflora sau regina nopții, specie anuală cu înălțimea 80-150 cm și flori albe foarte parfumate care se deschid pe timpul nopții. Alte soiuri sunt Domino și Sensation Mixed, hibrizi cu înălțimea de 25-30 cm, ale căror flori au diferite nuanțe de culori roșu, roz, mov etc. Un soi mai deosebit este și Lime Green, care atinge înălțimea de 80 cm și se distinge prin culoarea verde-galben.

Toate soiurile înfloresc din vară până toamna târziu, necesită un sol ușor, nisipos, bogat în humus, iubesc soarele, iar vara au nevoie de apă multă pentru ca frunzele să nu se ardă de la arșița soarelui. Se înmulțesc ușor prin semințe și mai rar prin tuberculi. Nicotiana se seamănă în răsadnițe din luna martie și se poate transplanta afară în aprilie, după ce trece riscul de îngheț.

Dacă se cultivă în grădină, se scot tuberculii din pământ pe timpul iernii și se păstrează în ghivece, într-un loc răcoros și bine aerisit, iar din aprilie se pot planta din nou în grădină.