Descriere
In primul rând recomand cultivarea muştarului în grădina pentru că este un excelent îngrăşământ verde ecologic. Ingrăşămintele verzi sunt o sursă importantă de nutrienţi în agricultura ecologică. Ele constau în împrăştierea uniformă a resturilor vegetale mărunţite provenite de la plantele verzi, care acţionează atât ca un strat protector de mulci cât şi ca un fertilizator (mulciul se transformă în compost). Muştarul se poate semăna până cel târziu la mijlocul lunii octombrie (germinează chiar şi la +1° C), incolteşte in 3-4 zile şi ajunge la mărimea recomandată pentru folosire ca îngrăşământ verde în 3-4 săptămani, crescând suficient pentru a fi tăiat şi utilizat ca mulci şi îngrăşământ înainte de venirea iernii. Rădăcinile se descompun în sol peste iarna ajutând la îmbunătătirea structurii solului.
De asemenea, cultivând această plantă puteţi renunţa la borcanele de muştar din supermaketuri, care din păcate conţin mai multe adaosuri decat muştarul propiu-zis. Iată de exemplu ce ingrediente am găsit intr-un borcan de muştar: boabe de muştar 16,2%, oţet de vin, zahăr, glucoză, sare iodată, ulei de floarea soarelui, amidon, condimente, agent de ingroşare (gumă xantan), maltodextrină, aromă artificială de muştar, colorant (betacaroten), apă. Vă puteţi produce muştar ecologic după diferite reţete, găsiţi pe internet o mulţime, cum ar fi cea veche a lui Alexandre Dumas (un mare consumator de muştar, dedicând condimentului în 1869 un adevărat studiu publicat în „L’Almanach Gourmand”) sau din boabe măcinate (40 g), o linguriţă de zahăr, bere atât cât să se formeze o pastă şi puţin piper. Reţeta pentru muştarul de Dijon: zeama unei cepe stoarse, un căţel de usturoi făcut mujdei, 130 g făină de muştar, 1 linguriţă ulei, 1 linguriţă sare, 400 g vin alb sec, plante aromate stoarse, apoi se mixează şi se lasă la rece.
O altă intrebuinţare a boabelor de muştar este pentru obţinerea germenilor. Germenii din seminţe de muştar au gust uşor picant şi se servesc cruzi, în combinaţie cu puţină miere de albine, în amestec cu alte verdeţuri în salate sau ca ingredient în supe şi preparate culinare din legume. Aceştia au un conţinut bogat de vitamine (A, B1, B2, B12, C), enzime, proteine, clorofilă şi minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, fier, siliciu). Ca şi la toţi germenii şi vlăstarii, concentraţia acestor elemente active din seminţele de muştar creşte in urma procesului de incolţire, astfel vitamina B12 este mărită de câteva ori, iar cea de enzime creşte de aproximativ 20 de ori.
Germenii de muştar ajută la intărirea sistemului imunitar, combaterea asteniei de primăvara şi toamnă, regenerarea florei intestinale, în cazuri de convalescentă la refacerea organismului, creşterea poftei de mâncare, stărilor de slăbiciune şi depresie.
Muştarul de cultură se poate semăna primăvara foarte devreme, folosind apa acumulată în sol în perioada de iarnă, sămânţa germinînd aşa cum am mai spus chiar la +1° C , plăntuţele tinere rezistând la geruri de pană la -5° C. Unele soiuri de muştar sunt rezistente chiar la temperaturi mai scăzute. Se seamănă pe rând la 5-10 cm, între rânduri la distanţa de 15-20 cm, la adâncimea de 1,5 cm pe terenurile umede şi de 2,5 cm pe cele uscate. Muştarul este rezistent la secetă şi ajunge la maturitate în 80-90 de zile, atingând o înăltime de 1-1,5 m, cand se pot recolta silicvele cu seminţe de culoare galben-brun. Planta nu este pretenţioasă la lumină, temperatură şi sol. Nu este indicat să se cultive după fasole, soia şi floarea-soarelui, deoarece au o boală comună, putregaiul alb.
Muştarul înflorit este un punct de atracţie pentru albine, prezenţa acestora ajută la polenizarea florilor şi la producţii mai mari chiar cu 25-50% .
Recenzii
Nu există recenzii până acum.