Măcrișul – legumă și medicament

Macrisul face parte din familia Poligonacee,  este o planta valoroasa, atat prin calitatile sale culinare, cat si pentru cele medicinale.

In Romania intalnim mai multe varietati (cultivaruri), dintre cele mai importante amintim: Rumex acetosa (macrisul mare) cu valoare culinara si cultivat in gradini, soi cultivat si de mine, Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui), Rumex alpestris (macris ciobanesc), Rumex crispus(dragavei, sau stevie creata)  si Rumex scutatus recomandat indeosebi in medicina populara.

Intre macrisul cultivat si speciile spontane (cele crescute liber in natura) nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de minerale si vitamine.

Frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Are cel mai mare continut de acid oxalic dintre verdeturi, 5,27% din substanta uscata, fata de spanac care are 3,63%. 

Datorita gustului acrisor are actiune emolienta, fiind un bun diuretic si laxativ usor. Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni. Eu il folosesc si in sucuri naturale, conferindu-le o aroma specifica si un gust acrisor.

Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.

Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, pireuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.

Este o planta timpurie care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii, fiind putin pretentioasa fata de temperatura. Rezista la temperaturile scazute din timpul iernii, frunzele se dezvolta mai bine la temperaturi moderate. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa. Lipsa apei din sol conduce la dezvoltarea tijelor florale, iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase cu reactie usor acida.

Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, sau primăvara intr-un sol bine afanat. Distanta dintre randuri de 25-30 cm, intre plante 10-15 cm si adancimea de semanare 1-2 cm.  Se poate inmulti si prin divizarea tufelor toamna sau primavara devreme.

Atinge o inaltime de 50-100 cm, este o planta dioica cu flori unisexuate, mici, dispuse in inflorescente de tip panicul. Infloreste in mai-iunie. Semintele sunt foarte mici, 1000-1500 bucati/gram, cu facultate germinativa de 85-90% si se pot pastra 3-4 ani.

Plantele de macris au o viata de  3 – 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor. Este atacat frecvent de musca macrisului (Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis).

Soiurile de macris organic pe care le-am plantat in gradina sunt:

Red Veined (Rumex scanguineus) , soi de culoare verde stralucitor, frunze cu vinisoare rosii atractive. Gustul este usor acrisor, devenind mai amar cu varsta. Atinge o inaltime de 60-90 cm.

Broad Leaved, macrisul mare (Rumex acetosa), soi peren, creste usor, ii place umbra si nu are pretentii fata de sol. Are frunze foarte mari si crude, gust mai acrisor, recomandat pentru ciorbe. Inalțime de crestere este de 60-120 cm.