Omida paroasa a buxusului (Cydalima perspectalis)

Incepand din toamna anului trecut, buxusul din gradina a inceput sa fie atacat de omida paroasa (Cydalima perspectalis). Din pacate, reactia mea a fost destul de tarzie, pana am constatat pagubele insemnate produse de aceasta omida deosebit de vorace si am inceput sa iau primele masuri. 

Aceasta omida este o molie care face parte din familia Crambidae, cu originea din estul Asiei (Japonia, China, Coreea, India) si este deosebit de periculoasa pentru buxus (in denumirea populara cimisir, merisor) prin raspandirea rapida si agresivitatea cu care ataca aceste plante. Aparitia omidei a fost semnalata prima data in Europa in 2006 in Germania, apoi in Elvetia si Olanda in 2007,  Franta , Marea Britanie si Austria in 2009.  In 2011 a fost raportata prezenta ei in Ungaria, Romania si Turcia.

Ouale sunt mici, cu un diametru sub 1 mm, de culoare galben-pal, depuse sub frunzele verzi ale buxusului. Dupa aproximativ 30 de zile din oua ies larvele, la inceput au 1-2 mm lungime, iar in 4 saptamani ajung la dimensiunea maxima de 35-44 mm. Larvele (omida paroasa) care ataca speciile de buxus, au culoare verde cu linii si puncte longitudinale negre si perisori de-a lungul corpului. Larvele se hranesc cu frunze, producand uneori chiar defolierea totala, conducand la uscarea si pierderea plantei. Devoreaza masiv din interiorul plantei spre exterior, iar acest mod face ca semnele atacului sa nu fie observate si interventia sa fie uneori tardiva, cum a fost si in cazul meu. Larvele mici se hranesc cu partea superioara a frunzei, iar larvele mari mananca complet frunzele, ambele cazuri conducand la uscarea plantei.

Larvele se transforma in pupe, protejate de un cocon, din care vor iesi fluturi de culoare alba cu margini de culoare neagra. Fluturii apar din luna mai si isi depun ouale pe durata verii. Ierneaza sub forma de omizi mici pe frunzele si ramurile de buxus, protejate de panze tesute de matase.

Se inmultesc extrem de rapid, 2-3 generatii pe an, iar in zonele mai calde chiar si 4 generatii pe an.

Cel mai bun indiciu pentru prezenta acestui daunator il reprezinta dejectiilor sub forma de bile mici verzi de sub frunzele de buxus, dar acestea pot fi uneori  regasite si in panzele tesute de matase pe planta.

Pana in prezent, am adunat manual aceste omizi, considerand metoda cea mai prietenoasa cu gradina mea, iar daca va fi cazul voi apela la variante mai severe. Voi folosi o reteta din macerat de rubarba: 500 gr. de frunze de rubarba, fara petiol, se pun in 3 l de apa timp de 24 de ore. Se fac 3 tratamente, in fiecare zi timp de 3 zile. Pentru o aderenta mai buna se recomanda 1 lingura de ulei de menta, in, etc.

Alte variante ecologice pentru combaterea acestui daunator: atragerea de pasari in gradina (acestea se hranesc cu omizi), macerate din pelin, usturoi, hrean, pezenta plantelor cu mirosuri puternice indeparteaza omizile (lavanda, pelin, salvie, menta). O solutie foarte eficienta si ecologica in lupta cu omizile, este folosita in unele tari din Europa (a fost introdusa prima data in Franta in 2004), prin introducerea viespei asiatice (Vespa velutina) care se hraneste masiv si cu larvele mici de Cydalima perspectalis.