Kale – o plantă uşor de cultivat

Kale (Brassica oleracea) sau varza de frunze, face parte din familia Cruciferelor (au flori formate din 4 petale în formă de cruce) ca şi varza, broccoli, conopida, gulia, muştarul, ridichile. Kale este mai puţin cunoscută la noi, deşi este o plantă care se cultivă uşor şi este considerată un super aliment pentru conţinutul foarte bogat în vitamine şi minerale, iar datorită frunzelor puternic gofrate şi de culori diferite are şi un aspect decorativ în grădina de legume.

Denumirea Kale provine din engleză, în germană i se spune Grünkohl, Chou frisé în franceză, Verza în italiană şi Berca col în spaniolă.

Are originea din zona Mării Mediterane unde creşte spontan specia de varză sălbatică, în prezent cultivându-se in ţările din vestul Europei, America de Nord şi Orientul Indepărtat.

Este o plantă bianuală, alogamă, cu un sistem radicular mai puţin dezvoltat faţă de celelalte vărzoase, din acest motiv, pentru o dezvoltare optimă au nevoie de multă apă, mai ales în perioadele de secetă. In primul an dezvoltă o tulpină cu frunze ajungând la înălţimi de 1-1,5 m, în funcţie de soi, iar în al 2-lea an din mugurii prezenţi pe tulpină se formează lăstarii floriferi cu flori galbene în formă de cruce. In funcţie de soiuri, frunzele pot avea culoarea verde închis, verde-violacee sau verde albăstruie. Soiurile organice cultivate de mine anul acesta sunt Nero di Toscana cu frunze verde închis, fragede, gustoase cu aromă intensă (recomand acest soi) şi Red Curled cu frunze verde-violacee. 

Comparativ cu celelalte legume vărzoase are pretenţii reduse faţă de temperatură şi chiar faţă de lumină. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-17° C, dar se dezvoltă chiar şi la 5-10° C. Se recomandă semănarea directă în strat în lunile iulie, august, putând fi recoltată din toamnă până în primăvară. Eu le-am semănat în strat la începutul lunii iulie şi din septembrie am cules primele frunze eşalonat, începând de la baza tulpinii. Kale tolerează temperaturile scăzute, rezistând până la -10° C, astfel că în zonele cu ierni mai blânde pot rămâne în strat, frunzele având chiar un gust mai bun după primele îngheţuri. Se recomandă o distanţă de plantare de 45×45 cm (rânduri x plante) şi un sol bogat, cum ar fi compostul.

Varza Kale prezintă rezistenţă la boli şi este rar atacată, nu acelaşi lucru se poate spune despre dăunători, care sunt cei obişnuiţi ai verzei: ploşnita verzei, afidele, omizile, larvele, fluturele alb al verzei etc. 

Ca şi plante companion se recomandă: ceapa, arpagicul, usturoiul, prazul, mărarul, fasolea, sfecla, ţelina, spanacul, tagetele, gălbenelele, conduraşii, limba mielului, rozmarinul, muşeţelul, lavanda, isopul, menta, thymusul, anasonul, busuiocul, salvia, cânepa, muşcatele. Nu se plantează alături de: muştar, ridichi, roşii, ardei, cartofi, vinete, viţa de vie.
Kale conţine mai multă vitamina C decât o portocală (67g de varza Kale conţine 134% din doza zilnică recomandată de vitamina C), 133% din doza zilnică recomandată de vitamina A, iar 100 g de Kale conţine 150 mg de calciu, mai mult decât laptele.  De asemenea, mai conţine vitamina K, vitamina B,vitamina E , fier (mai mult decât carnea de vită), luteină, mangan, fosfor, betacaroten, antioxidanţi, potasiu, magneziu, proteine, foarte bogată în fibre, are un conţinut mic de calorii şi inhibă absorbţia de iod în organism.

Consumul regulat de Kale protejează organismul împotriva cancerului, diminuează nivelul de colesterol şi de zahăr din sânge, încetineşte procesul de îmbătrânire a creierului şi întăreşte sistemul imunitar.

Pentru a nu se pierde din proprietăţile sale se recomandă sa fie consumată crudă în salate sau smoothie-uri. Consumată în stare crudă se îndepărtează tulpinile şi nervurile centrale.Kale - soiul Nero di Toscana, acompaniata de tagete Kale soiul Red Curle Kale in stratKale atacată de ploşnita verzei

Urmele plosnitei de varza pe frunzele de Kale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »