Cum am scăpat de musculița albă de seră

Dacă în primăvară grădina mi-a fost invadată de afide, acestea până la urmă fiind devorate de buburuze, oferindu-mi o lecție pe viu despre cum își face natura treaba, la sfârșitul acestei veri musculița albă a fost dăunătorul care mi-a atacat plantele din seră.

Puțini grădinari sunt printre cei care nu s-au confruntat cu acest inamic al plantelor, și au avut de suferit de pe urma daunelor provocate de acesta, mai ales că este un dăunător polifag, adică nu iartă aproape nicio plantă, cum sunt vinetele, ardeii, roșiile, castraveții, dovlecii, pepenii, varza chiar și vița de vie precum și plantele de apartament.

Musculița albă de seră (Tiraleurodes vaporariorum), o insectă mică, de doar un milimetru și jumătate lungime, este originară din regiunile tropicale ale Americii, de unde s-a răspândit pe toate continentele, inclusiv în zonele din nordul Europei și Canadei, la noi în țară s-a semnalat prezența acesteia pentru prima dată în 1941.

Corpul este de culoare alb-gălbuie și este acoperit cu o secreție albă ceroasă. Aripile albe când sunt deschise au o anvergură de 5 mm, iar ochii sunt de culoare neagră.

Preferă locurile închise, cum sunt serele, de unde-i provine și numele, deoarece la temperaturi sub zero grade Celsius nu supraviețuiește, iar la temperaturi sub 10⁰ C și peste 34⁰C nu se mai reproduce. În condiții de seră se dezvoltă pe parcursul întregului an, iar în câmp deschis doar în perioada de vegetație, când temperaturile sunt peste 10-15⁰ C, temperaturile optime pentru dezvoltare fiind cuprinse între 20 – 32⁰C.

Adulții și larvele colonizează frunzele, mai ales lăstarii, pe care le înțeapă și le sug seva din țesuturi, în urma atacului, frunzele se îngălbenesc, se usucă si cad. De asemenea, plantele sunt afectate și indirect, adulții reprezintă un vector de transmitere pentru viruși, iar excrementele zaharoase eliminate de musculița albă de seră, favorizează dezvoltarea unor ciuperci din genurile Fusarium, Penicillium, Alternaria, influențând negativ procesele fiziologice ale plantelor, frunzele uscându-se iar în final planta este compromisă.

Când condițiile sunt favorabile, în seră pot dezvolta 3-6 generații. După 2-3 zile de la apariție, femela începe depunerea pontei, ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor, grupate în cerc sau izolat, o pontă are 10-50 ouă, femela poate să depună până la 500 de ouă. La temperatura medie de 20-23º C, după 10-30 zile apar larvele, care au un ciclu de dezvoltare de 4-6 săptămâni în seră și 7-8 săptămâni în câmp.

Musculița albă de seră se localizează de obicei în vârful plantei, pe partea inferioară a frunzelor tinere, unde își depune ouăle din care ies larvele, pupele preferând frunzele bătrâne.

Iată cum am scăpat de musculița albă de seră. Măsurile ecologice pe care le-am aplicat și au dat rezultate au fost:

• igienizarea serei, plantele compromise le-am îndepărtat și le-am ars, păstrându-le doar pe cele puțin afectate;
• folosirea de capcane cu lipici de culoare galbenă –  datorită unor fotoreceptori prezenți în ochi, adulții sunt atrași de lumina în nuanțe de galben și portocaliu;
• am stropit de 3 ori la interval de 5 zile, cu o combinație de 2 soluții ecologice, HUNTER SW (extract vegetal din alge obținut prin metode fizice) și BOUNDARY SW (extract din plante și alge marine brune, cu azot organic 1,5% și carbon de origine biologică 10%). Datorită conținutului de alge marine, aceste soluții sunt și un excelent îngrășământ foliar.

În combaterea pe cale biologică a musculiței albe, se mai utilizează și alte metode, cum ar fi viespea parazită Encarsia formosa care parazitează larvele musculiței albe, dimineața devreme când temperaturile sunt mai scăzute și se mișcă mai greu se pot aspira cu un aspirator, de asemenea acarienii și buburuzele  preferă în meniul lor aceste insecte.